Nu ştiu cum este să locuieşti în Bucureşti. Nu am stat niciodată mai mult de două zile una după alta. De fiecare dată când am avut treabă am preferat să termin repede şi să plec. De ce? Nu ştiu. Poate pentru că oraşul nu este din cele mai primitoare şi mai atrăgătoare. Poate pentru că este murdar. Poate pentru că nu m-am simţit în largul meu. Poate pentru toate astea plus alte câteva.
Cum o fi să trăieşti în Bucureşti? M-am gândit de fiecare dată când am fost şi la chestia asta. Probabil că nu-i simplu şi nici comod. Poate o fi pentru ei, pentru că bucureştenii, locuind acolo, s-au obişnuit. Cu ce? Ei... aici începe o adevărată poveste presărată de exemple negative pe care le ştiţi de la televizor: câini vagabonzi, nesimţire, mizerie... Culmea-i că deasupra tuturor planează falsa aparenţă că avem o capitală europeană.
De fiecare dată când am avut drum la Bucureşti ceva mi-a lăsat un gust amar. Bunăoară, prin octombrie anul trecut am avut neşansa să mi se ridice maşina. Cică aş fi parcat într-un loc nepermis. Se poate, deşi aş fi gata să susţin oricând că nu. În faţa maşinii erau altele ce nu fuseseră ridicate, aşa cum s-a întâmplat şi cu cele din spate. De ce tocmai a mea? Bună întrebare. O întrebare la care nu am primit răspuns nici de la poliţia rutieră, nici de la poliţia comunitară, nici de la firma care mi-a săltat-o. Am vrut s-o recuperez imediat, chiar în seara aceea. Culmea, nu s-a putut. Mi s-a explicat a doua zi că firma care ridică maşini nu are un om de serviciu peste noapte. Probabil s-au gândit să facă economie şi să nu-i coste nimic angajarea unui om. Pe mine m-a costat o zi suplimentară. Adică vreo 200 de lei. Plus cazare în Bucureşti şi alte „mici” adaosuri. Repet, se poate să fi greşit, dar modul în care au procedat toţi mi-a lăsat senzaţia de “mână băgată în buzunar”. Pur şi simplu, dacă ţi se întâmplă să ţi se ridice maşina nu ai nicio şansă de apărare. Modul de lucru este de natură a fi împotriva şoferului. Aşa că... atenţie!
Dacă tot veni vorba de şofat prin capitală, trebuie să vă mărturisesc că acolo se conduce altfel decât ţi se spune la şcoală. Condusul se bazează, vorba lui Mircea Badea, pe tupeu. Aş adăuga... şi pe claxon! Dacă nu eşti cu băgare de seamă oricând ţi se poate întâmpla să îţi taie cineva calea. Sau să treacă pe roşu.
Aş mai putea adăuga halul în care arată şoseaua de centură, care până anul trecut era doar murdară, greţos de murdară, iar acum este şi plină de gropi. Sau că la două – trei săptămâni de la ninsorile celebre (cele care ne-au luat prin surprindere!!! – n.r.) încă mai erau parcări blocate de mormane de zăpadă îngheţată. Sau că a găsi un loc de parcare ţine mai degrabă de şansă decât de locul unde ai treabă şi ai vrea să te opreşti.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu